Ce a câștigat Djokovic după înfrângerea din finala Roland Garros
Novak Djokovic a pierdut ieri a treia finală pe care o joacă la Rolland Garros. Stan Wawrinka a câștigat trofeul la chiar prima finală pe care o joacă pe zgura franceză. Înfrângere și victorie, cu atât rămânem aproape mereu după disputele sportive. Statistica va consemna sec o finală în dreptul sârbului și un titlu de grand slam de partea elvețianului.
Dar ar fi păcat să alegem să rămânem doar cu atât după meciul de vis de ieri. Nu, nu ar fi drept față de doi oameni care au ridicat tenisul la rang de artă timp de 195 de minute. Nole reprezintă imaginea omului care a muncit din răsputeri pentru a domina tenisul mondial, iar Stan a arătat ca un vrăjitor care și-a folosit racheta pe post de baghetă magică, iar fiecare rever în lung de linie părea a fi însoțit de o incantație. Nu, astăzi nimeni nu l-ar fi învins pe Wawrinka pentru că uneori te trezești dimineața și știi că trebuie să câștigi. Iar elvețianul a trăit o astfel de zi, o zi pe care o merita pe deplin.
Cu toate astea, ieri am avut doi câștigători pe impunătoarea arenă din capitala franceză. Novak a trebuit să piardă ca să câștige respectul, admirația și aplauzele unei lumi întregi. Nu mă înțelegeți greșit, sârbul este și va fi un campion, a demonstrat asta de nenumărate ori. Însă de data asta publicul i-a arătat că înfrângerea nu te face neapărat un pierzător. Nu o înfrângere ca cea de acum, în niciun caz.
Novak Djokovic a fost aplaudat astăzi timp de 2 minute și 27 de secunde de 30 de mii de palme. Sârbul a dat mâna cu Wawrinka, a salutat arbitrul și s-a dus calm pe scaunul său. Dezamăgit, dar demn și puternic. Apoi a venit momentul când crainicul arenei l-a anunțat ca runner-up al finalei Roland Garros 2015. Și-a luat placheta și a pășit pe podium. În acel moment publicul i-a arătat că uneori trofeele contează mai puțin, loviturile câștigătoare trec în plan secund, punctele se șterg din memorie, însă rămâne un singur lucru: caracterul. Djokovic are un caracter de campion, iar francezii știu să aprecieze asta. Și nu cred că cineva ar fi putut să nu verse o lacrimă când 15 mii de suflete te aplaudă de parcă ai fi jucat în cea mai importantă piesă de teatru a carierei.
Poate că uneori trebuie să treci mai întâi prin infern ca să îți vezi visul îndeplinit. Ieri a fost infernul pentru Nole, așteptăm acum ediția din 2016.
