Dacă tot vorbim, am putea măcar să o facem corect

Am o problemă de care nu cred că o să scap vreodată, am tendința să corectez persoanele care greșesc în vorbire. Poate este de vină și facultatea aia de jurnalism pe care o termină oricine în ziua de azi, însă îți creează niște idei corecte și te mai învață un lucru-două despre etică și gramatică.

Aud în ultimul timp o groază de cuvinte inventate sau pronunțate greșit. Pe Facebook ne-am lămurit de mult că nu are niciun rost să te lupți cu analfabeții, dar mai aveam niște pretenții de la oamenii de televiziune. Vreți exemple? Luați exemple :

• vroiam - nu există “vroiam” în limba română. Există verbul a voi și verbul a vrea. Așadar, “voiam” sau “vream” sunt suficiente, nu avem nevoie de încă o variantă, deși nu m-ar mira s-o vedem introdusă în viitorul DOOM.
• exact și examen – dragi elevi, dragi studenți, dragi profesori, dragă domnule Hurezeanu, mai nou ambasador al României în Germania, dragi reporteri Digi (că doar pe ăștia îi urmăresc), vă rog, pronunțați x-ul “gz”. M-am săturat să aud e[cs]amen și e[cs]act peste tot în jur.
• eu și este - la fel ca mai sus, am impresia că unii pronunță cuvintele exact cum se scriu doar din dorința de a părea mai deștepți. Corect se pronunță [ieu] si [ieste], altfel pari doar un Alex Velea fără tatuaje.
• pe care în loc de care - știu că e aproape o utopie să cred că se va mai îndrepta cineva din greșeala asta, dar speranța moare ultima. E păcat să fii un fost mare fotbalist, să porți doar costume de mii de euro și colegii din studio să-ți spună Mister, iar tu să faci greșeli gramaticale la fiecare 5 cuvinte. Ghici ciupercă cine-i.

Bine, probabil majoritatea celor care vor citi articolul știe deja lucrurile astea, dar e de ajuns dacă o singură persoană nu mai torturează de mâine limba română la fel cum o făcea până acum.