Solidaritatea din spatele tastaturii

Paris. Atentate. Tragedie.

România. Facebook. Ipocrizie.

Au murit peste 150 de oameni în Paris noaptea trecută. Care este modul nostru de a ne arăta solidaritatea? Punem o poză de când am vizitat Parisul și scriem RIP. Pentru că asta înseamnă să arăți că-ți pasă, să vedem că tu ai fost cândva în Franța. Eventual ai băut o cafea și ai mâncat un croissant la micul dejun, apoi ai urcat în Turnul Eiffel și ți-ai făcut un selfie.

Începând de azi, toată lumea o sa-și schimbe poza de profil datorită ingeniozității lui Zuckerberg. Nici nu mai e nevoie să folosești Photoshopul, ai un mic tool care îți sugerează discret să adaugi steagul Franței peste poza ta de profil. Simplu, elegant, cât de cât. Mai mult, ai opțiunea de a fi solidar o oră, o zi sau o săptămână, depinde cât de bine vrei să dai în fața miilor de prieteni virtuali.

142

Aștept și eu un argument, o mică lămurire, pentru că mă bate logica schimbării pozelor de profil. Mi se fracturează neuronii când văd oameni care cred că așa transmit un gând bun. Cui transmiți un gând bun? Unchiului Vasile care te-a adăugat săptămâna trecută la prieteni? Roșcatei pe care ai vrut s-o agăți în club aseară și nu ți-a ieșit, așa că i-ai trimis un friend request?

Suntem un popor de ipocriți. Acum două săptămâni au murit zeci de oameni în București. Alții se zbat și se vor zbate toată viața pentru o șansă la normalitate. Știm ce a cauzat tragedia de la Colectiv și celor mai mulți nu le-a păsat. Am ieșit 70.000 de oameni în stradă. Restul? Voi cum v-ați arătat compasiunea pentru Colectiv? Nu, să știi că o poză de profil schimbată, fără acțiuni care să susțină aceeași idee, nu reprezintă nimic. Ipocriți fără atitudine.

Există situații în care nu poți ajuta nicicum și singurul mod de a-ți arăta decența este să taci. Așa cum au fost o mulțime de oameni care au tăcut cât timp a fost doliu național în România. Am putea la fel de bine să tăcem și acum. Alea 5 secunde în care dai 3 clickuri pentru a schimba poza de profil nu o să ajute pe nimeni, la fel cum noroiul aruncat înspre imigranți nu o exprime nicio solidaritate.

Suntem o oază de empatie când vine vorba de a posta pe Facebook. E mai greu însă când trebuie să ne ridicăm din pat pentru a fi solidari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>