Există viață după fotbal
Aseară mi-am dedicat o oră și jumătate din viață meciului Steaua (cred) – Rapid, fără prea mari speranțe, însă mânat cumva de eticheta de stelist pe care o am încă de mic. Și cum greșelile trebuie recunoscute când nu avem nimic de pierdut din asta, pot scrie fără nicio jenă că a fost unul din ultimele meciuri din campionatul românesc pe care o să le urmăresc. Viața chiar e prea scurtă ca să urmărești meciurile din liga lui Gino. Asta și scrisul cu “sh”.
Rapid, Dinamo și Petrolul sunt echipe aflate în insolvență. Steaua fără nume pare o piesă reinterpretată de jucătorii unui patron care are ca activitate principală aruncarea zarurilor într-o celulă de la Poarta Albă. Universitatea Craiova a murit undeva prin războaiele marelui Mititelu. Poli Timișoara trăiește în liga a 4-a datorită suporterilor, iar Marian Iancu a primit 13 ani de închisoare. Curat ghinion.
Infrastructura poate reprezenta un subiect bun pentru serile de stand-up comedy, centrele de copii și juniori sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire, iar întreg campionatul românesc a fost pus sub semnul întrebării până când Rcs-Rds și-a făcut milă și a scos din cont vreo 12 milioane de euro pentru săraci.
Mai scriu?
Fotbalul profesionist din România este o glumă, dar există alternative. De ce ne-am format în așa fel încât să apreciem și să urmărim un singur sport? Avem tenis, le avem pe Halep, pe Begu, pe Niculescu, pe Dulgheru, chiar și pe Sorana. Tecău, Copil și Mergea oferă un tenis superb. Și nu sunt doar ei, o generație întreagă de juniori vine din urmă. La handbal, Baia Mare calcă pe urmele Oltchimului și se bate cu echipele de tradiție din Europa, la CSM București se investește masiv, Corona Brașov joacă doar cu românce și joacă bine. HCM Constanța participă an de an în Champions League.
Când locuiam în Sibiu am început să merg la meciurile de baschet ale lui CSU. E incredibilă atmosfera ce o crează vreo 2500 de oameni în sală. Nu s-a înjurat nimeni, am văzut familii la meciuri care aplaudau și cântau. Ieri am fost pentru prima dată la un meci de hochei. Au fost peste 1500 de oameni la meciul Coronei. Deși au pierdut, toată sala i-a aplaudat vreo 5 minute în picioare după meci.
Ideea e că există sporturi în țara noastră care trebuie să fie mult mai apreciate decât sunt momentan. Nu mai amintesc de scrimă sau gimnastică. Cei 10-20 de lei pe care îi dai pe un bilet sunt perfect justificați atâta timp cât ai condiții mai mult decât decente în sală. La fotbal avem doar două stadioane care nu te fac să te simți că ai merge la un meci din liga a 5-a. Și atunci? De ce să nu ne reorientăm puțin?
Salut,
Nu zici rau ce zici. Cred ca e si o problema de promovare, totusi. Toate canale de sport romanesti merg la 60-70% fotbal. Vor sa joace in liga mare, pe teren si pe sticla…ca Germania, Anglia sau Spania. Dar campionatele astea au mai mult de o liga, iar cea de top prezinta adevaratul fotbal, nu miuta romaneasca.
Acum, daca e inca interesant sa practici aruncatul cu privirea de pe camapea, macar sa fie Eurosport, pentru a avea o balanta corecta din toata plaja de sporturi cu si fara minge.
Si da, cat a fost liga I pe un canal “greu accesibil”, viata a continuat cu alte ligi, mult mai interesante. Ca romanii :), ne uitam la altii si ne-am dori si noi, dar stim ca-i doar un vis si mai e mult pana departe…
Da, tocmai asta e, am fost obisnuiti sa avem doar fotbal la tv si obisnuinta a creat un obicei prost. Acum cred ca sunt destule alternative, gasesti orice meci de tenis la cateva clickuri distanta. Totusi, cred ca multi au renuntat sa se mai uite la Liga1, pacat ca nu avem audiente pentru DigiSport sa ne lamurim.
Aici am gasit aici ceva tare despre sport. Ai o pagina web importanta pentru informatii Sportive.
Mult Succes!